Mister .

Dacă noi suntem mâhniți atunci când pierdem un om, oare tu Doamne plângi când se pierde o oaie din turma Ta ?

Oare cu ce inimă privești pe acei ce.Ți întorc spatele și fug de Tine?

Care e durerea Ta când alegem să ne vindem sufletul celui rău și inconștient alegem să pierdem viața?

Oare cum simți, când în dreptatea Ta respecți alegerea de a sta rupți de Tine?

Tu.. judeci cu dreptate și pe cel bun, și pe cel rău și toți își primesc răsplata, și totuși ne iubești la fel de mult pe toți.

Nu.. Tu nu vei refuza să ne primești, și nicodată nu vei inchide ușa milei Tale în fața unuia dintre noi.

Nu.. Tu nu ne respingi.

Nu.. Tu nu ne întorci spatele.

Nu.. Tu chiar de ești mâhnit, nu alungi pe acela care vine la Tine. 

Și Tată, în măreția și bunatatea Ta e
Dragoste

Credincioșie
Pace.

Ești de necuprins de mintea mea...

Și  totuși noi greșim mult dar iertăm atât de puțin. Ne.au ruginit sufletele pline de atâta indiferență .

Inchidem uși. Tragem zăvoare. 

Punem etichete când suntem răniți iar mai apoi refuzăm să le mai dezlipim .

Poate tot ce trebuie să facem e să simțim . Ne obișnuim să privim întregul și uităm detaliile.

Uneori suntem egoiști și ne antrenăm doar pentru cursa noastră . Vedem doar linia de sosire și nu mai ridicăm sufletele împiedicate de obstacolele vieții .

De ce să alegi să fii egoist și să alergi spre medalii când poți alege sufletele de aur din jurul tău ?

Uneori aș fugi acolo unde aș putea să  îmbrac zâmbetul în loc de haină, acolo unde aș putea să îmbrățișez un suflet în loc de trup.

inimi fericite de Crăciun.

Oare noi ne.am curățit sufletul ?
Ne.am scuturat noi de praf înainte de a.l scutura din casă ?
Am alungat păcatele din noi.. înainte de a arunca gunoiul din casă ? 

Ne.am împodobit casele, ne.am cumpărat haine noi de sărbătoare.. iar în inimi suntem tot mai triști..și tot mai goi .
Și întunericul care domnește peste noi nu se luminează cu niște beculețe ce se aprind din când în când..

Înainte de toate..să avem inimi fericite și nu sărbatori.. adevăratul motiv al bucuriei noastre.. să fie . Isus !

despre rugăciune.

Rugăciunea este o luptă dârză. Poate mulți așteptăm șă primim pofta și dorința de rugăciune, însă asta înainte de a ne ruga.

Nu știu dacă există așa ceva.  Știu că în cazul meu rugăciunea este o luptă. Mă lupt adeseori cu mine să mă aplec pe genunchi. Mă lupt să trec de un timp standard. Mă lupt să nu bolborosesc aceleași cuvinte și să mă rog așa cum Îi place Lui Dumnezeu.

 Rugăciunea va rămâne pe veci cea mai puternică armă a credinciosului. Cel ce nu se roagă nu are izbândă în războiul ispitelor cu Diavolul.

Printr-o rugăciune serioasă şi simţită interior, sufletul omului se deschide în faţa Domnului şi Creatorului său.

A îngenunchia într.o rugăciune, în faţa măreţiei lui Dumnezeu şi a-L implora într-un dor fără margini pentru a aduce la faptă obiectul rugăciunii în acord cu Voia Sa, înseamnă a obţine binecuvântarea care vine din Înalt, când cel care se roagă o face dezinteresat şi în umilinţă.

O viaţă de rugăciune, în toată simpleţea e ceea ce ne conectează cu Cel Prea Înalt.

 Este fericire! Şi acestă fericire ce este în interior, poate atinge orice om.

 În strădania noastră înspre Lumină, tot ceea ce este josnic, dens şi rău este lăsat pentru totdeauna înapoia noastră!

Puterea rugăciunii este transformatoare.

Newton Isac spunea:

Dacă mă uit prin telescop în universe se văd mii de mile. Dar când mă plec pe genunchi, in camera mea, sunt mai fericit.

Aduc Cerul mai aproape. 

întrebări.

Doamne cum împaci Tu dreptatea Ta, cu dragosteaTa?
Nu trăiesti Tu cu o inimă frântă ?

Și dacă durerea pe care alegerile noastre inutile Ți.o pricinuiesc de atâtea ori e atât de necunoscută și de neînțeleasă, și poate de mii de ori mai mare decât orice durere pe care o simțim noi... Doamne, oare cum reziști?

Oare Tu plângi de fiecare dată când mai adaugăm câte o cărămidă pe zidul ce ne desparte de Tine ? Sau păstrezi lacrimile și durerea în Tine ca să nu ne inunzi cu ele ?

 Ești atât de necuprins de inima mea, Doamne !

TU !

Există uneori ocazia să fii scutit de suferință, dar cred că la fel vei fi scutit și de fericire.
Și dacă ar fi să aleg , aș alege să stiu și să experimentez bucuria adevărată, chiar dacă asta poate implica și cunoașterea unei tristeți profunde.
Mai bine aleg să știu că am trăit, pentru că asta înseamnă a trăi.
Să fii prezent, și dedicat exact acolo unde ești acum. Nu în trecut, nici în viitor, nici cu gândul în alte locuri.
Să înveți să accepti suferința, pentru că ea face parte din viață. Să înveti să te păstrezi curat printre atâtea gunoaie și să rămâi sincer intr.o lume plină de oameni fățarnici.
Când toți ceilalți din jurul tău sunt la fel, fii TU acel care face diferența !

acum.

Nu pot să.I aduc lui Dumnezeu o închinare care să.i fie întru totul plăcută dacă ştiu că adăpostesc în viaţa mea lucruri pe care El le dezaprobă.
Nu pot să mă închin cu adevărat şi bucuros lui Dumnezeu,  Duminică dacă nu mă închin şi Luni. 


A. W. Tozer. 

salvare .

Uneori când te trezești și deschizi ochii , te bucuri rămânând uimit de primele raze de soare ce te întâmpină jucăuș spunându.ți parcă : Bună dimineața !

Cu un zâmbet timid și nu prea încrezător spui : Bun venit ! acestei noi provocări dăruite în dar prin acest necunoscut ce înseamnă viață .

Pășești nesigur sau poate plin de încredere , știind că poate vei cădea din nou dar având speranța că va fi mult mai bine pășind alături de El.

Privesc în jur oameni.. oameni ce poate că merg în aceeași direcție însă au drumuri în viață diferite. Și pe zi ce trece simt tot mai mult că trăim intr.o lume proprie.

Trăim într.o lume care vorbește tot mai tare , și ascultă tot mai puțin, ne.am obișnuit să nu mai credem, să nu mai mulțumim sincer.
Ne.am obișnuit să alergăm și să ne vedem doar  propria linie de sosire.

Am uitat să ne oprim și să vedem cum natura se înviorează la vederea Soarelui și cum florile se deschid în mii de culori la atingerea căldurii lui .

Și cred că la fel e și cu sufletul ostenit..
Înflorește atunci când Domnul îl acoperă sub ploaia îndurării Lui ! Și în pofida durerilor adânci simți că Cineva se luptă pentru tine și vezi cum cu privirea.I tandră are puterea să alunge norii.

Minunea reînoirii Sale se vede zilnic când cu blândețea.I seamănă în inimă noi speranțe și alungă orice foc străin, sădind in noi o cântare nouă.

Totul se înviorează la vederea Lui ..și inima , reînnoita , lasandu.și în urmă haina de jale, tresaltă in acorduri vibrante.

Și atunci mă întreb: ai putea să nu.L lauzi ? Știu că dacă noi vom tăcea, pietrele vor vorbi. Oare înțelegem noi pe deplin această onoare ?

Primesc dar șansa înnoirii, iertarea prin sângele Lui și o nouă zi și atunci cu mulțumire vreau să strig : ,,Cuvinte pline de farmec imi clocotesc în inimă! '' și zic : ,,Cântarea mea de laudă este pentru Împăratul!''