Mister .

Dacă noi suntem mâhniți atunci când pierdem un om, oare tu Doamne plângi când se pierde o oaie din turma Ta ?

Oare cu ce inimă privești pe acei ce.Ți întorc spatele și fug de Tine?

Care e durerea Ta când alegem să ne vindem sufletul celui rău și inconștient alegem să pierdem viața?

Oare cum simți, când în dreptatea Ta respecți alegerea de a sta rupți de Tine?

Tu.. judeci cu dreptate și pe cel bun, și pe cel rău și toți își primesc răsplata, și totuși ne iubești la fel de mult pe toți.

Nu.. Tu nu vei refuza să ne primești, și nicodată nu vei inchide ușa milei Tale în fața unuia dintre noi.

Nu.. Tu nu ne respingi.

Nu.. Tu nu ne întorci spatele.

Nu.. Tu chiar de ești mâhnit, nu alungi pe acela care vine la Tine. 

Și Tată, în măreția și bunatatea Ta e
Dragoste

Credincioșie
Pace.

Ești de necuprins de mintea mea...

Și  totuși noi greșim mult dar iertăm atât de puțin. Ne.au ruginit sufletele pline de atâta indiferență .

Inchidem uși. Tragem zăvoare. 

Punem etichete când suntem răniți iar mai apoi refuzăm să le mai dezlipim .

Poate tot ce trebuie să facem e să simțim . Ne obișnuim să privim întregul și uităm detaliile.

Uneori suntem egoiști și ne antrenăm doar pentru cursa noastră . Vedem doar linia de sosire și nu mai ridicăm sufletele împiedicate de obstacolele vieții .

De ce să alegi să fii egoist și să alergi spre medalii când poți alege sufletele de aur din jurul tău ?

Uneori aș fugi acolo unde aș putea să  îmbrac zâmbetul în loc de haină, acolo unde aș putea să îmbrățișez un suflet în loc de trup.