despre rugăciune.

Rugăciunea este o luptă dârză. Poate mulți așteptăm șă primim pofta și dorința de rugăciune, însă asta înainte de a ne ruga.

Nu știu dacă există așa ceva.  Știu că în cazul meu rugăciunea este o luptă. Mă lupt adeseori cu mine să mă aplec pe genunchi. Mă lupt să trec de un timp standard. Mă lupt să nu bolborosesc aceleași cuvinte și să mă rog așa cum Îi place Lui Dumnezeu.

 Rugăciunea va rămâne pe veci cea mai puternică armă a credinciosului. Cel ce nu se roagă nu are izbândă în războiul ispitelor cu Diavolul.

Printr-o rugăciune serioasă şi simţită interior, sufletul omului se deschide în faţa Domnului şi Creatorului său.

A îngenunchia într.o rugăciune, în faţa măreţiei lui Dumnezeu şi a-L implora într-un dor fără margini pentru a aduce la faptă obiectul rugăciunii în acord cu Voia Sa, înseamnă a obţine binecuvântarea care vine din Înalt, când cel care se roagă o face dezinteresat şi în umilinţă.

O viaţă de rugăciune, în toată simpleţea e ceea ce ne conectează cu Cel Prea Înalt.

 Este fericire! Şi acestă fericire ce este în interior, poate atinge orice om.

 În strădania noastră înspre Lumină, tot ceea ce este josnic, dens şi rău este lăsat pentru totdeauna înapoia noastră!

Puterea rugăciunii este transformatoare.

Newton Isac spunea:

Dacă mă uit prin telescop în universe se văd mii de mile. Dar când mă plec pe genunchi, in camera mea, sunt mai fericit.

Aduc Cerul mai aproape.