Tacerea noptii imi paralizeaza fiinta . cateva clipe ma opresc si incetez sa mai exist pentru mine. Ochii.mi deseneaza usor Cerul in speranta.. si gandurile se amesteca dupa bunul lor plac intr.o stralucire extrem de confuza..
E sfanta taina sclipirea stelelor sub privirea mirata si intreaga viata e o minune de dragoste aleasa.
Tacere din nou.. chiar si fara ganduri incep sa ma furisez spre nicaieri.. privesc suflarea rece a vantului ce imbraca cateva stanci .. o luna plina dar plina de caldura si dorinta ce pare de neatins. sau poate doar trupul imi e cuprins de o amorteala indoielii.
Si fara vointa uneori…simt sa ma tem de vorbe pasate usor. care spulbera visuri din fasa. si de minti deschise purtate.n chipuri false.
Stiu ca nu fac parte din lume.. fac parte din Cel ce e iubire. Am viata.
Si daca simt ades cum pamantul imi pleaca de sub mine. nu voi renunta.. voi pasii increzatoare inainte ! stiu ca orice fel de rana ar fi. tot duce la aparitia unei scoarte.. iar mai apoi la o cicatrice.
De lunga durata.
Si cu toate astea daruiesc tot ce am. si comori si ramasite. pentru ca nu posed doar comori
Si nici tu.
