de mână.

Într-una din zilele care au trecut mă uitam cum un băiețel era ţinut de mânuţă de tatăl lui. În mulțimea aceea de oameni un copil se sforța să urce treptele ce-i stăteau înainte. Bineînțeles că nu putea să o facă singur, dar cel mai important lucru era că tatăl său era acolo lângă el şi îl ținea de mână dându-i curaj să înainteze. La fel și noi cu siguranță avem nevoie de oameni care să ne mai ţină strâns de mână prin zbuciumul vieții, și poate că avem nevoie de ajutor să urcăm anumite trepte, pentru a ajunge într-un loc dorit.

Nici o ființă nu a afirmat că e simplu să urci treptele vieții de unul singur. Adeseori avem nevoie de cineva care să stea lângă noi.. avem nevoie să simțim mai multe mâini care să ne țină inima strânsă.. pentru că mâna care te încălzeşte cu dragostea ei devine şi mâna care-ţi oferă și tărie, sprijin şi speranţă..

Avem nevoie de persoane care să ne încurajeze să urcăm tot mai mult și cu mai mare încredere până ajungem la Lumină.

E o mare onoare să ai pe cineva care să te poată țină de mână într-un moment zbuciumat din viaţă, să ai pe cineva care te ţine de mână când simți că ţi-e greu, când pare că stai pe marginea unei prăpăstii şi nu ştii sigur dacă te vei putea îndepărta de ea sau te vei adânci în gol...

Între timp poate ne vom lovii de diferite trepte de urcat și poate ne vom simții singuri.. dar chiar și atunci vom fii nevoiți să urcăm așa cum putem, fiindcă orice noua zi te învaţă cum să calci diferit pe aceleaşi trepte .