Stau zacand sub cerul liber si simt cum ploaia loveste potecile inguste ale sufletului meu. stropii imi ating parul intr.o forfota a gandurilor care nu.mi dau pace.
Cerul este gri din nou. as fi vrut sa ma trezesc cu un Cer senin sa ma destept odata din amorteala asta. dar nu. cruda realitate insista sa.mi bata la
Norii par sa se fii intalnit intr.un colt de Cer, iar picurii ce se scurg din seva frunzelor par a.mi atinge fata.. purtandu.ma in mireasma halucinanta a lunii septembrie.
Ascultand cantul vesnicilor picurilor ce mor loviti intre ramurile copacilor inchid ochii ametita de aceasta atmosfera.
Deschid ochii dupa cateva clipe. ploaia se oprise..
In mijlocul campului se.aude cant de soare.
astept Lumina curata sa.mi vindece sufletul.
vreau un zambet.
un zambet in inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu